Palatul Brancovenesc de la Potlogi

Cum la televizor se anunta ca este ultimul weekend frumos de tomana, cu temperaturi de peste 20 grade la jumatatea lunii octombrie, am zis ca e cazul sa imi petrec ziua in aer liber si sa profit de frumusetile din jurul Bucurestiului.

Ca atare, pentru a duce la indeplinire aceasta dorinta, ne-am urcat pe scuter si am plecat catre Potlogi, nu stiam exact unde e si nici ce gasim la destinatie dar citisem cate ceva despre Ansamblu Brancovenesc de la Potlogi, refacut practic pe fonduri europene si am zis sa incerc.

Drumul este pitoresc (am luat-o pe drumul vechi, nu pe autostrada), la un moment dat trecand prin satul Lunguletu, celebru pentru varza produsa aici, si fiind jumatatea lunii octombrie (un pic trecut de jumatate) zona era impanzita de culegatori de varza, carute, tractoare toate pline de varza si/sau dovleci. Spectaculos peisajul as putea spune.

Dar revenind la Palatul Brancovenesc de la Potlogi, el a fost ridicat la initiativa domnitorului Constantin Brancoveanu in anul 1698 si cuprinde mai multe elemente:

  • poarta de intrare
  • incaperile corpului de garda
  • locuintele slujitorilor (peste cativa ani aici va fi un un frumusel hotel/niste camere de cazare, dar pentru moment acest vis nu se poate pune in aplicare datorita restrictiilor impuse de UE-banii primitii pentru restaurare au conditionat pastrarea ansamblului ca si palat)
  • cuhnia (bucataria)
  • droscaria
  • vechea casa boereasca
  • palatul
  • gradinile/ curtile (curtea de primire, curtea slujitorilor si gradinile)

Palatul poate fi vizitat, isotit de un ghid contra sumei de 10 lei/persoana. Din pacate razboaiele si-au pus amprenta pe palat iar la inceputul anilor 1900, palatul se afla intr-o stare avansata de degradare. Dupa al doilea razboi mondial s-a incercat restaurarea palatului dar pe vremea comunismului, in urma unei vizita facute de familia Ceausescu in comuna Potlogi, palatul a fost transformat in siloz (depozit de grane) la cererea doamnei.

Dupa revolutie s-au incercat lucrari timide de refacere dar nu s-a reusit mai nimic, intr-un final palatul trecand  in administrarea Consiliului Judetean Dambovita, Consiliu ce acceseaza fonduri europene si restaureaza integral palatul. In urma restaurarii palatul nu arata ca la 1698 dar in mare este ok, camere sunt austere, peretii sunt albi si nu pictati cum erau odinioara, gradinile sunt mult mai mici iar cursul raului Sabar a fost schimbat micsorand semnificativ domeniul.

Langa Palatul Brancovenesc, Constantin Brancoveanu a ctitorit biserica cu hramul „Sfantul Mare Mucenic Dimitrie” in anul 1683. Ca si palatul, si biserica a fost lasata in paragina iar perioada razboaielor si-a pus serios amprenta pe cladire. In anul 1982 s-a incercat restaurarea bisericii dar initiativa a  ramas nefinalizata timp de aproape 30 de ani, mai exact pana in anul 2010. In perioada 2010-2013 s-a restaurat integral biserica interior si exterior aceasta implicand si refacerea picturii in pridvor si pronaos si realizarea de pictura noua in naos si altar.

Acum, frumusetea Sfantului lacas ofera momente de pace sufleteasca vizitatorilor, dandu-le prilejul sa calce pe lespezile pe care au rasunat odinioara pasii voievodului si ai familiei sale.

IMG_6893IMG_6894IMG_6895IMG_6896IMG_6897IMG_6898IMG_6899IMG_6900IMG_6901IMG_6906IMG_6905

IMG_6902

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s